Între documentele masonice care s-au adunat în colecția mea de la Cluj a intrat de curând o foaie mare, pliată în patru, cu un chenar din frânghie înnodată și o panglică roșu-negru pe care atârnă un sigiliu de ceară roșie. Este brevetul de Maestru al unui frate olandez, Eduard van der Aa, eliberat la 19 decembrie 1973 de loja „De Waare Broedertrouw” nr. 32 din Gouda. Numele lojii s-ar traduce prin „Adevărata Credință Frățească”, iar orașul este cel al brânzeturilor și al vitraliilor din Sint-Janskerk.

Documentul este un formular tipărit al Ordinului francmasonilor de sub Marele Orient al Țărilor de Jos (Orde van Vrijmetselaren onder het Grootoosten der Nederlanden), completat de mână. Are două coloane cu același conținut, una în olandeză și una în latină. Latina nu e o podoabă. Ea face brevetul lizibil pentru orice lojă din lume, oricare i-ar fi limba, iar asta era chiar rostul actului: fratele care îl purta trebuia să poată fi recunoscut oriunde ar fi bătut la ușa unui templu.
Antetul poartă versetul din Ioan 1:5, „Și întunericul n-a cuprins-o”, în olandeză En de duisternis heeft het niet begrepen și în latina Vulgatei Et tenebrae eam non comprehenderunt. Dedesubt vine formula de loc a lojii: „În Orientul unui loc luminat, unde domnesc tăcerea, pacea și unirea”. De o parte și de alta stau abrevierile triple cu cele trei puncte. W∴K∴S∴ înseamnă Wijsheid, Kracht, Schoonheid, adică Înțelepciune, Forță, Frumusețe, iar în latină devine S∴V∴P∴, Sapientia, Vis, Pulchritudo. Urarea H∴Z∴V∴, Heil, Zegen, Voorspoed, adică Sănătate, Binecuvântare, Prosperitate, își are perechea latină în S∴F∴P∴, Salus, Felicitas, Prosperitas.
Ce spune brevetul
Traduc textul olandez aproape cuvânt cu cuvânt, pentru că formulele au greutatea lor.
Noi, Maestrul și Demnitarii Lojii regulate și perfecte „De Waare Broedertrouw” nr. 32 a Ordinului Francmasonilor sub Marele Orient al Țărilor de Jos, cu sediul în Orientul Gouda, facem cunoscut că în a 19-a zi a lunii a 12-a a Anului Adevăratei Lumini 5973 l-am ridicat la gradul de Maestru Francmason pe Fratele nostru Eduard van der Aa, născut la Rotterdam, în vârstă de 38 de ani, după ce ne-am convins îndeajuns că, primit ca Ucenic și avansat la gradul de Calfă, avea destoinicia necesară pentru a fi ridicat la gradul de Maestru.
În consecință, rugăm toate Lojile și pe toți Frații răspândiți pe fața pământului să-l primească și să-l recunoască pe numitul Frate, a cărui semnătură se vede mai jos, ca Maestru Francmason și să se poarte față de el așa cum o cer legăturile dintre noi, după cum și noi, la rândul nostru, suntem gata să primim ca Frați pe membrii tuturor Lojilor regulate și să ne îndeplinim cu credință față de ei datoria frățească.
Această scrisoare, autentificată cu Marele Sigiliu al Ordinului și cu semnătura Marelui Secretar, am întărit-o cu semnăturile noastre și cu sigiliul Lojii în a 19-a zi a lunii a 12-a a Anului Adevăratei Lumini 5973.
Anul 5973 este 1973, după socoteala masonică ce adaugă patru mii de ani anului comun. Versiunea latină spune același lucru, într-o latină clasicizantă care merită ea însăși citită. Loja este Officina, Venerabilul este Moderator, demnitarii sunt Praefecti, ucenicul este Tiro, calfa este Cooperator, iar francmasonii sunt Liberi Latomi. Ridicarea în grad apare cu verbul elevare, exact cum spunem și noi.
Jos, în stânga, stă semnătura titularului însuși, lângă formula Ne varietur. Era un mijloc de control foarte simplu. Când fratele vizita o lojă străină, i se cerea să semneze, iar semnătura se compara cu cea de pe brevet. Restul foii e acoperit de semnăturile Venerabilului, ale celor doi Supraveghetori, ale Secretarului și Trezorierului și ale membrilor lojii, iar sus, peste sigiliul în relief, semnează Marele Secretar.
Crucile de lângă semnături
Ce m-a oprit cel mai mult în fața acestui document nu este textul tipărit, ci ce s-a scris pe el după 1973. Lângă multe dintre semnăturile fraților cineva a adăugat, cu alt pix și altă mână, o cruce și o dată. Datele merg din anii ’80 până în 2011. Cel mai probabil e mâna lui Eduard van der Aa, care a ținut decenii la rând evidența celor care îl ridicaseră în grad și treceau, unul câte unul, la Orientul Etern.
Astfel actul de grad a devenit un fel de pomelnic. Puține documente masonice păstrează atât de limpede legătura personală dintre un frate și loja lui. Brevetul n-a stat închis într-un sertar ca un certificat oarecare, ci a fost recitit și completat de fiecare dată când cineva din lanțul frățesc lipsea.
„Mare Orient” nu înseamnă iregular
La noi cuvântul „Orient” pus în fața unei obediențe trezește imediat o asociere cu Marele Orient al Franței, adică cu masoneria liberală, care a renunțat în 1877 la obligativitatea credinței în Marele Arhitect al Universului și pe care Marea Lojă Unită a Angliei (UGLE) nu o recunoaște. În cazul olandezilor asocierea e greșită.
Potrivit UGLE, Marele Orient al Țărilor de Jos (Grand East of the Netherlands) este o jurisdicție regulară. Figurează pe lista marilor loji străine recunoscute de Londra, iar relația e veche. Marea Lojă olandeză a fost întemeiată la 26 decembrie 1756 de zece loji, iar Marea Lojă a Angliei a recunoscut-o formal la 2 martie 1770. Marea Lojă Națională din România o trece și ea pe lista marilor loji regulare cu care întreține relații, ceea ce înseamnă că un frate al MLNR poate, în principiu, să viziteze o lojă olandeză, cu respectarea procedurilor de vizitare și a protocolului obișnuit.
Numele de „Grootoosten” vine din altă parte decât cel francez. Din 1817 Ordinul se numește „al francmasonilor de sub Marele Orient al Țărilor de Jos”, iar „Grootoosten” desemnează în primul rând adunarea anuală a delegaților tuturor lojilor, care alege conducerea și hotărăște asupra treburilor Ordinului. Olandezii au pus numele adunării în titulatura Ordinului tocmai ca să arate că puterea vine de la loji. Prin urmare, denumirea unei obediențe nu spune nimic, prin ea însăși, despre regularitatea ei. Contează principiile pe care lucrează și recunoașterile pe care le are.
Masoneria olandeză își păstrează, firește, particularitățile ei istorice și ritualice. Brevetul lui Eduard van der Aa le arată pe amândouă: o formulă care vorbește despre „toate lojile regulate de pe fața pământului” și o latină care vrea să fie înțeleasă de la Gouda până la Cluj. Din fericire pentru mine, aici a și ajuns.

Lasă un răspuns