„Un spectru bântuie Europa”, scriau Marx și Engels în 1848. Spectrul de astăzi e mai puțin revoluționar și mult mai birocratic: impozitul pe avere. Iese din sertarele ministerelor de finanțe aproape în fiecare toamnă, odată cu proiectele de buget, îi sperie o vreme pe contribuabilii bogați și pe consultanții lor, apoi se retrage, de cele mai multe ori, înapoi în umbră. Anul trecut, Adunarea Națională a Franței a respins așa-numita „taxă Zucman”, un impozit minim de 2% pe averile de peste 100 de milioane de euro, chiar la 31 octombrie, în noaptea de Halloween. Franța renunțase deja în 2018 la vechiul ISF, înlocuindu-l cu un impozit numai pe averea imobiliară, iar impozitul general pe avere a supraviețuit în puține state europene, precum Spania, Norvegia sau Elveția.

Anul acesta, stafia s-a mutat mai aproape de noi. La 6 octombrie 2026, guvernul de la Budapesta a publicat pentru consultare un proiect de lege privind un impozit anual pe averea netă a persoanelor foarte bogate. Pentru cititorul român, vestea are un ecou cunoscut, pentru că de la 1 ianuarie 2026 plătim deja un impozit special de 0,9% pe anumite locuințe și autoturisme de valoare mare, numit în presă „taxa pe lux”. Procentele par apropiate. Logica fiscală din spatele lor nu este.

Ce propune Ungaria

Proiectul ungar ar impune persoanele fizice și anumite structuri de administrare a averii al căror patrimoniu net depășește 1 miliard de forinți, adică aproximativ 2,74 milioane de euro la cursul din 9 octombrie 2026. Cota ar fi de 1% pentru partea de patrimoniu net care trece de acest prag și de 1,5% pentru partea care depășește 100 de miliarde de forinți. În bază ar intra categorii foarte diverse de active, de la proprietăți imobiliare și investiții la participații în societăți și active cripto, iar anumite datorii eligibile s-ar putea deduce. Pentru rezidenții fiscali ungari, sfera impozitului ar putea cuprinde și bunurile deținute în afara Ungariei.

Potrivit calendarului propus, prima evaluare s-ar face pe averea deținută la 31 decembrie 2026, cu declarare și plată până la 31 august 2027. Toate acestea trebuie citite cu prudența cuvenită unui proiect: la data scrierii acestui articol textul nu era lege și putea fi modificat în urma consultării publice.

Ce avem deja în România

Impozitul special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare există în Codul fiscal din 2024, cu o cotă inițială de 0,3%. Legea nr. 239/2025 a triplat-o, la 0,9%, începând cu 1 ianuarie 2026. Sunt vizate două categorii de bunuri: clădirile rezidențiale din România cu o valoare impozabilă de peste 2,5 milioane de lei și autoturismele înmatriculate sau înregistrate în România cu o valoare de achiziție de peste 375.000 de lei.

Cota nu se aplică întregii valori a bunului, ci numai surplusului peste prag. La locuințe, baza este diferența dintre valoarea impozabilă comunicată de organul fiscal local și cele 2,5 milioane de lei. La autoturisme, este diferența dintre valoarea de achiziție și 375.000 de lei, iar impozitul se datorează pentru o perioadă de cinci ani de la predare-primire sau pentru anii rămași din această perioadă. Un exemplu simplu: pentru o locuință cu valoarea impozabilă de 3 milioane de lei, baza de calcul este de 500.000 de lei, iar impozitul special ar fi, în principiu, de 4.500 de lei pe an. Calculul e doar ilustrativ, fiecare situație putând avea particularitățile ei.

De ce procentele nu spun mare lucru

	România	Ungaria (proiect)
Natura taxei	Impozit special pe anumite bunuri de valoare mare	Impozit anual pe averea netă agregată
Ce se impozitează	Clădiri rezidențiale și autoturisme peste pragurile legale	O gamă largă de active, inclusiv participații, investiții și cripto
Prag	2,5 milioane lei (locuințe); 375.000 lei (autoturisme)	1 miliard HUF avere netă (cca 2,74 milioane euro)
Baza de calcul	Surplusul peste prag, separat pentru fiecare bun	Averea netă care depășește pragul, după deducerea datoriilor eligibile
Cotă	0,9%	1%; 1,5% peste 100 miliarde HUF
Stadiu (octombrie 2026)	În vigoare din 2026	În consultare publică

Pus alături de 1%, procentul de 0,9% creează impresia că România ar avea deja un impozit pe avere aproape la fel de apăsător ca acela pregătit la Budapesta. Impresia e falsă. Impozitul românesc nu adună într-o singură bază conturile bancare, portofoliile de acțiuni, participațiile la societăți și imobilele unei persoane. El privește două bunuri vizibile, casa și mașina, și le taxează pe fiecare separat, numai pentru partea care trece de prag. Cine are o avere considerabilă în titluri financiare și locuiește într-un apartament de două milioane de lei nu datorează nimic.

În termenii doctrinei germane a dreptului fiscal, diferența este una de principiu. Un impozit pe averea netă încearcă să măsoare direct capacitatea contributivă a persoanei, așa cum o arată patrimoniul ei întreg, cu active și datorii. Taxa românească funcționează mai degrabă ca un impozit pe semnele exterioare ale bogăției: se uită la ce se vede, nu la ce se deține. E mai simplă de administrat, pentru că valorile există deja în evidențele fiscale locale și în actele de achiziție, dar e și mai puțin precisă, putând atinge un proprietar cu o casă scumpă și venituri modeste în timp ce ocolește averile financiare mari.

Modelul ungar plătește precizia cu dificultăți pe care orice practician le recunoaște imediat. Cum evaluezi o participație la o societate necotată? Ce datorii sunt deductibile și cum împiedici crearea artificială a unor datorii? Cum tratezi activele deținute prin trusturi, fundații sau structuri transfrontaliere? De răspunsurile la aceste întrebări, mai mult decât de cotă, va depinde cât de largă va fi în realitate baza impozitului. Nu întâmplător, în multe state europene impozitul pe avere a fost abandonat tocmai din cauza costurilor de evaluare și a mobilității capitalului.

Pentru contribuabilul român, întrebarea practică rămâne una simplă: depășește imobilul sau autoturismul pragul legal și care sunt obligațiile de declarare și plată? Pentru cel cu interese în Ungaria, orice analiză rămâne provizorie până la adoptarea formei finale a legii și a normelor de aplicare. Cât despre stafie, ea va mai bântui sediile Fiscului din Europa și în toamnele următoare. Rămâne de văzut în câte dintre ele va reuși să se și instaleze.

Acest articol are scop informativ și nu constituie consultanță juridică sau fiscală. Aplicarea regulilor depinde de situația concretă a contribuabilului și de forma legislației în vigoare.

Surse

• Legea nr. 239/2025 (ANAF)
• ANAF, Broșură privind impozitul special pe bunurile de valoare mare
• KPMG România, Pachetul 2 de măsuri fiscale – Legea nr. 239/2025
• Schoenherr, Hungary publishes draft wealth tax law
• Wolf Theiss, Draft Wealth Tax Act enters public consultation
• CMS, Hungary’s new government proposes wealth tax of 1% and 1.5%
• BCE, cursul de referință EUR/HUF
• LCP, Budget 2026 : la taxe Zucman rejetée par l’Assemblée nationale