Am descoperit zilele acestea o carte care mi-a făcut o bucurie rară: William Hammond, „Masonic Emblems and Jewels”, în reeditarea anastatică scoasă de Forni Editore la Bologna.

Hammond a fost bibliotecarul Marii Loji a Angliei și a scris cartea în plin război. Prefața e datată februarie 1917, iar scrisoarea de recomandare a Marelui Secretar, Sir Edward Letchworth, e din decembrie 1916. Volumul este dedicat, cu permisiune specială, Ducelui de Connaught, Mare Maestru al Marii Loji Unite a Angliei la acea vreme.

Mi-a plăcut de la prima pagină tonul autorului. Hammond pornește de la o constatare simplă: mulți vor fi surprinși să afle că la Londra, în Freemasons’ Hall, există o bibliotecă și un muzeu cu piese atât de valoroase. Nu promite un inventar complet, ci o selecție care să arate cât de variată este colecția și cât de interesantă poate fi și pentru cei din afara Ordinului, pentru oricine e pasionat de istorie și de antichități.

Mai e ceva care mă câștigă la el: onestitatea metodei. Spune limpede că oferă fapte istorice acolo unde există documente și doar sugestii acolo unde arhivele tac. Își recunoaște apoi datoria față de cei care au pus bazele cercetării masonice serioase, cei din jurul Lojii Quatuor Coronati nr. 2076: Gould, Chetwode Crawley, Hughan, Speth, Sadler, Conder și Songhurst, secretarul neobosit al lojii, căruia îi mulțumește pentru ajutorul personal.

Pentru cineva care strânge de ani buni medalii, bijuterii și regalii, o asemenea carte este un instrument de lucru și, în același timp, o lecție despre cum se descrie un obiect: cu răbdare, cu respect pentru sursă și fără povești adăugate. Au trecut peste o sută de ani și se citește la fel de bine.

O recomand cu drag celor care iubesc istoria obiectelor și a oamenilor care le-au purtat.