Am fost invitat astăzi la ZIUA LIVE, emisiunea Ziua de Cluj, unde am discutat despre desemnarea lui Luca Niculescu drept candidat la funcția de prim-ministru și despre felul în care președintele Nicușor Dan înțelege să lucreze cu partidele parlamentare. Redau mai jos, pe scurt, ce am susținut acolo.

Consultările de la Cotroceni care au precedat această a patra nominalizare nu au avut, în opinia mea, niciun rost. Președintele pornește de la prezumția că reprezintă el însuși forțele democratice din România și că, în această calitate, își poate permite să se joace cu regulile legale și constituționale. Este un joc periculos. L-au făcut multe democrații interbelice, iar rezultatul a fost creșterea forțelor extremiste.

Dacă privim succesiunea nominalizărilor, tiparul se vede limpede. Mișcarea cu Adrian Veștea a urmărit să dinamiteze unitatea PNL. A urmat Siegfried Mureșan, numai că, în ajunul votului, președintele a anunțat că nu va organiza alegeri anticipate, ceea ce a echivalat cu o invitație de a nu vota guvernul. Ar fi trebuit să se abțină de la orice comentariu până la vot. Varianta Eugen Tomac nu avea susținerea niciunui partid. Din punct de vedere democratic, cred că acum trebuia nominalizat Sorin Grindeanu, și spun asta fără să fiu un mare admirator al său.

Consider că este o mare greșeală tactică. Un președinte ales ca independent, cu votul popular în spate, duce un război de gherilă cu partidele și încearcă să reconstruiască scena politică. Dacă va continua pe această linie, deschide ușa unei posibile suspendări. Mai grav decât atât, aruncarea partidelor în derizoriu și transferul constant al vinei asupra formațiunilor tradiționale slăbesc încrederea oamenilor în partide ca atare. În astfel de perioade se erodează doar forțele tradiționale, în timp ce structurile radicale câștigă popularitate.

Am fost întrebat ce vrea președintele să pună în locul partidelor. Cine i-a urmărit cariera știe că Nicușor Dan este un observator atent și un susținător al ideilor venite din spațiul francez. În Franța a avut loc tocmai o asemenea deconstrucție a partidelor, din care s-a născut mișcarea pentru majoritatea prezidențială, mai întâi sub Sarkozy, apoi sub Macron. Puțini au observat că acesta este modelul pe care președintele încearcă să îl copieze. Eu îl socotesc un model păgubos, iar sistemul constituțional francez este oricum diferit de al nostru. Concluzia mea este că se face loc unui viitor partid prezidențial, cel puțin pe zona de centru și centru-dreapta.

Relatarea Ziua de Cluj, semnată de Sergiu Vlăgea, împreună cu înregistrarea emisiunii, poate fi găsită aici: Ce are președintele Nicușor Dan cu partidele politice?